Mulți ar spune că o femeie care nu duce lipsă de aproape nimic, fiindcă e frumoasă, inteligentă și pe deasupra are și o carieră, nu ar trebui să aibă dificultăți în găsirea unui bărbat potrivit. Sau cel puțin unul care să o trateze așa cum merită. O femeie perfect acomodată într-o societate în care contează mai mult lucrurile de suprafață, nu ar trebui să întâmpine obstacole, deoarece toate ușile stau să se deschidă atunci când trece ea. O astfel de femeie nu se va putea plânge niciodată că nu a fost acceptată într-un anumit cerc social, unde eventual și-ar găsi un partener, și nici nu va putea evoca vreodată ghinionul de a se fi născut mai puțin înzestrată fizic. Văzând o astfel de femeie, aproape că ai putea spune că s-a născut pentru a avea o viață de succes, cu multe împliniri, printre care și cele de natură amoroasă.
Dar realitatea nu este asta. Multe dintre aceste femei nu au pregătirea psihologică de a intra într-o relație matură, și nici nu au o concepție formată despre cum ar trebui să evolueze o relație decentă. Au învățat să se respecte până la o limită, iar de cele mai multe ori această limită se oprește undeva la relațiie non-amoroase. În interacțiunile cu cei din jur au învățat să fie fiare, să-și câștige respectul prin puterea de stăpânire, sau prin cea de a spune nu. Atunci când vine vorba despre relațiile de cuplu, acestea își schimbă atitudinea la 180° și cred că regulile de societate nu se mai aplică pe terenul iubirii. Dar din păcate nu este așa, iar odată ce începi să mergi pe bâjbâite în relație, odată ce te îndoiești de tine și de capacitatea ta de a judeca drept ceea ce meriți sau nu, cel de lângă tine simte și își pierde respectul față de tine. Situația ideală nu este, desigur, aceea în care ții garda sus și nu permiți nimănui să se apropie de tine, însă e ideal să conștientizezi ce crezi că ți se cuvine și care e limita suportabilă până la care ești dispusă să reziști.
De ce femeile independente, inteligente și frumoase ajung să-și transforme obiectul afecțiunii într-o sursă indispensabilă de fericire, chiar dacă acest obiect reprezintă de fapt sursa agoniei, veriga slabă care le trage în jos?
Aceste situații apar ca rezultat al unei mentalități perpetuate de-a lungul generațiilor. Suntem educate să filtrăm relațiile cu cei din jur prin site de egalitate, însă în dragoste învățăm că există și excepții, și că trebuie să îndurăm în numele dragostei. Nevoia de validare ne împinge să căutăm iubire în cele mai prăfuite locuri și am face orice pentru un strop de atenție, pentru o cantitate infimă de măgulire.
Doar pentru că bunicile și străbunicile noastre nu concepeau iubirea fără suferință, nu înseamnă că acest model trebuie să rămână în picioare
Există un număr considerabil de femei care nu consideră că într-o relație de cuplu trebuie să existe logică sau consecvență afectivă, ca și cum, dintre toate relațiile pe care le putem avea, numai în dragoste trebuie să fim oarbe și să înghițim în sec. A iubi și a te încrede în cineva necondiționat, e dovada faptului că și la maturiate, femeile vor să trăiască marea poveste de iubire, indiferent de lipsa de caracter a bărbaților de lângă ele. Ideea de iubire necondiționată le împinge pe multe femei la gesturi extreme, le încurajează să pună un bărbat nemerituos pe un piedestal.
Sindromul zeificării bărbatului
Ideea de iubire fără frontiere ne dictează să inventăm reguli noi în relațiile de cuplu, iar astfel normalizăm comportamente inadecvate, ne mulțumim cu firimituri de atenție și căutăm validarea bărbaților care se acomodează foarte repede pe scaunul dictatorial, de pe care încep să emită pretenții și iubire necondiționată. Numai astfel îmi pot explica faptul că unele femei cu adevărat capabile se împotmolesc într-o mocirlă sentimentală. Numai așa îmi pot explica cum anumite femei cu potențial extraordinar ajung să renege reguli de bun simț, care trebuie aplicate și în relații și să poftească la bărbați cu mult sub nivelul lor.
Inteligența, independența și frumusețea nu asigură calitatea unei relații, ci doar existența uneia
În acest context putem aminti și teama de singurătate, o variabilă care este responsabilă pentru întreținerea relațiilor de slabă calitate. Relațiile de cuplu reușite au ajuns rare și scumpe, precum pietrele prețioase, încât e tot mai greu, dacă nu aproape inaccesibil să găsim una satisfăcătoare. De aceea, simțul normalului s-a pierdut, termenii de comparație sunt alții, standardele mai joase. Astfel, putem urmări femei cu cele trei calități enumerate mai sus, care nu se entuziasmează la ideea de relație cu oricine, gânding că vor face lucrurile, cumva, să meargă. Acum, dacă au o relație, fie ea și de cea mai proastă stofă, nu mai contează, fiindcă e mai bine cu rău decât fără rău. Iar altele nu au nimic, deci sunt în dezavantaj.
